luni, 1 mai 2017

Erou




Uitand de propria-i speranta,
Se-avanta-n lupta vietii lui,
Unde craiesele sunt moarte
Iar zmeii-n veci le sunt stapani.

Uitand ca oamenii-s de gheata,
El foc le sufla pe pamant,
Lasand in urma lui doar apa
Si stanci cu sufletele-n vant.

Atat de palid e la fata,
Caci doar in noapte-l poti zarii
Smulgand din batranetea vietii
Pe acei ce iar copii vor fi,

Tragand din urma nemurire,
Noi toti ne agatam de el
Si ne rugam iarasi la stele
Sa fim ce-am fost si-alaltairi...







                                              Made By: Me:)