marți, 19 februarie 2013

Ciudat

   Ciudat cum viata iti da sa alegi intre 2 directi...ciudat ca realizezi asta abia dupa ce faci greseala sa ignor lucru asta...ciudat e ca nici macr nu observi...toata viata alegem intre bine si rau, intre  noi si restu lumii, intre adevar si minciuna, intre stanga si dreapta...sunt situatii in care nu ai ce sa alegi...mergi drept..pur si simplu s-a intamplat sa fie asa, ai luat o decizie si aia a fost...sa ucizi e simplu...poti face asta si cu mainile goale...sa torturezi, e mai greu...si mult mai placut...iti trebuie o arma, o masinarie...si ce e mai crunt decat cuvantul?? poate nimic...cum poti sa sfasi un suflet daca nu prin vorbe??...si asta doar din cauza timpului...el ne obliga sa fim ceea ce suntem...cand ai ramas fara, decizia ta tr luata...sa astepti, poate ca azi e cel mai greu luru...sa stai...si timpu' sa te ocoleasca...e imposibil!! te loveste in plin ca o locomotiva scapat de sub control si te mutileaza pe viata...tr sa te feresti sau mori! Multi se feresc...dar si mai multi inca spera!...o minte de copil...nu pot trai cu asta...inca cativa ani...si am sa ma intorc...dar cum spunam, sa astepti e imposibil...plutim pe un bustean la vale...si toti ajungem in acelasi loc pana la urma...si ne e frica...ne e frica sa stim ce e mai departe...apa nu se termina aici...continua sa cada...pana ajunge in ocean...si mai departe ce e??...poate ca o sa plutim si apoi o sa fim aruncati in desert...sau sfaramati de maluri...sau pote prinsi in gheata timpului...sau chiar toate la un loc...sau poate nu e nimic...dar e absurd, tr sa fie ceva!...cine spune ca nu-i...ar tr sa dea drumu busteanului si sa afle...chiar vrei sa afli ce e dincolo? o sa vina si tmpu' asta...tr doar sa astepti...dar cum e posibil?? suna asa de usor...parca nici n-ar fi...e aiurea...nici macar nu are sens ce dracu am scris...da cel putin suna bine...si totusi...e ciudat cum avem de ales...e ciudat cum de am ales sa-ti arat asta...in loc sa o tin doar pt mine...as fi fost egoist sau sunt chiar tampit ca am ales asta?...nu stiu...si nu stiu daca-mi pasa...noi ca oameni...ca specie...ne place sa impartim...si deasta cautam persoane cu care sa facem asta...persoane care sa fie partea noastra lipsa...doar cat sa ne completeze...si e atat de greu...trebuie sa lupti...sa te zbati pana o gasesti...sa faci sacrifici enorme si spre final vei fi recompensat...ca intr-un basm...sau poti doar sa astepti si sa speri ca intr-o zi...o sa te gaseasca ea pe tine...si apoi ce?? cum poti sa fi pe deplin satisfacut daca nu te-ai luptat sa ajungi la ea??...ai putea sa lupti pt pastrarea ei...oare ar fi suficient??in unele cazuri se pare ca nu...timpu si nepasarea, pot distruge tot...dar nu mereu...uneori chiar pot aduce viata...cui ii pasa?...pana la urma traim o viata reala...sau nu? vise...imagini a ceea ce am trait..sau a ceea ce vrem...dorinte...placeri ce nu au avut loc si poate nici nu vor avea...aud prin scolile generale cum invatatorii ii itreaba pe copii ce viseaza sa devina cand vor fi mari...e atat de absurd...vrem sa cream falsa impresie de siguranta...sa stim ce va urma sa fie...sa motivam nepasarea...ai spune ca e placut sa le dam un punct de plecare...sa le dam sansa sa aleaga intre placere si trebuinta...defapt, viitorul lor depinde de noi...de deciziile noastre..ei doar ne asigura continuitatea faptelor noastre...personal, visez sa nu mai am vise...sa ma doar realitate...sa nu mai am motiv sa visez...atunci atigi perfectiunea...dar ce ar fi foat lumea fara vise?? ar fi fost plina de prostie...de lucruri fara sens...ar fi un chin...sa am o realitate perfecta...realitatea mea...sa nu am un alt vis...in fine...NuConteaza