sâmbătă, 31 ianuarie 2015

Scriere

  Incornorat in intuneric,
  Tragand din aer toata bezna
  Si expirand apoi pe randuri
  Cuvinete scrise in toata sila,
  Se domolii barbar cu gandul
  Ca-n fata lui-o balta alba,
  Cu masti umflate de venin
  Si cu retina sparta.

  Orbi plecati in fata vietii,
  Purtati de somn, predati visarii,
  Se arcuiesc cantand cu surzii,
  Ce-i trag de piele cu un cord.

  Copile prost, nu fi tampit!
  Caci balta este mare,
  Cu sange-n veac ea s-a cladit
  Si-a inundat popoare.

  E un festin de canibali,
  Cu resturi pe perete,
  Intr-o cutie de la geam
  Cu litere analfabete.
  Privind in sus, se-nalta turle,
  Taind, smucind si secerand,
  Pe rand cadavrele sa-mpart
  La fiecare raft din gand.

  Incornorat statea si timpul,
  Parca sorbind din vesnicie,
  Caci nu voia sa stie azi
  Ce-i rau acum sau ce e bine,
  Siroiuri negre i se preling
  Din vena de la tampla,
  Cu sange-n dinti, otrava-n gand,
  Ne musca-ncet de mana...
  Bolnavi de viata suntem toti,
  Iar in visarea noastra,
  Suntem stapani peste netoti,
  Incornorati de soarta.







                                   Made By: Me:)