Incornorat in intuneric,
Tragand din aer toata bezna
Si expirand apoi pe randuri
Cuvinete scrise in toata sila,
Se domolii barbar cu gandul
Ca-n fata lui-o balta alba,
Cu masti umflate de venin
Si cu retina sparta.
Orbi plecati in fata vietii,
Purtati de somn, predati visarii,
Se arcuiesc cantand cu surzii,
Ce-i trag de piele cu un cord.
Copile prost, nu fi tampit!
Caci balta este mare,
Cu sange-n veac ea s-a cladit
Si-a inundat popoare.
E un festin de canibali,
Cu resturi pe perete,
Intr-o cutie de la geam
Cu litere analfabete.
Privind in sus, se-nalta turle,
Taind, smucind si secerand,
Pe rand cadavrele sa-mpart
La fiecare raft din gand.
Incornorat statea si timpul,
Parca sorbind din vesnicie,
Caci nu voia sa stie azi
Ce-i rau acum sau ce e bine,
Siroiuri negre i se preling
Din vena de la tampla,
Cu sange-n dinti, otrava-n gand,
Ne musca-ncet de mana...
Bolnavi de viata suntem toti,
Iar in visarea noastra,
Suntem stapani peste netoti,
Incornorati de soarta.
Made By: Me:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu